Monolog
Si ce spui tu? Ah, n-ai zis nimic? Chiar asa…Ciudat, ciudat cum nimeni nu zice niciodata nimic. Ciudat cum va estompati la figuri care nu spun nimic. Sau poate n-am mai sters fereastra de multa vreme…E cald afara si frig inauntru, asa ca se mai abureste din cand in cand. Sau e frig afara si cald inauntru? Nu stiu, nu m-am priceput niciodata la fizica. Cred ca totusi e cald afara…si ger inauntru…Un ger lichid si cam ciudatel. Zic ciudatel pentru ca e surprinzator de confortabil uneori. Alteori…imi vine sa sterg fereastra, dar ma abtin. Astept sa o sparga cineva. Asa, n-o sa mai fiu nevoita sa o sterg… Sunt o mare lenesa, stiati? O lepra, am putea spune. Asa ca nu e de mirare ca mi-e bine uneori printre fulgi.
Ah, ti s-a parut…n-a batut nimeni. Nu bate nimeni niciodata. Sunt ferm convinsa. Ah, imi vine sa rad. Uite, imi vine sa sterg fereastra si sa va rad in fata. Vezi, vezi, sunt flori de gheata pe fereastra! La rece, mereu la rece se formeaza. Si sunt taaaaaare rezistente. Nu le sparge rasul meu. N-am nimic. Cum adica de ce rad? Uite-asa, de dragul diversitatii. Nu, sa stii ca nu-mi bat joc de tine. Niciodata nu stiu…de ce rad, de ce plang, de ce sunt serioasa, de ce glumesc…Cred ca traiesc la intamplare si ma infiltrez printre fulgi. Stiai ca nu exista doi fulgi la fel? Dar, vezi tu, mereu ma izbesc de fereastra… N-ai putea sa o spargi tu pentru mine? Eu nu pot, pe cuvant ca nu pot…Nu, nu ma amuza deloc…Dar rad asa, pentru ca asa-mi vine…
Ei…si ce mai spui tu? Ah, ai plecat…spre tarile calde…
Add comment iunie 8, 2008
N.B. : Acest post nu se vrea nici pe departe a fi o recenzie 