Another long night…
Unii dintre voi au putut citi ‘Insomnia unei nopti de vara’. Zic unii pentru ca era password protected. Era un post despre insomnie, evident. La fel ca si post-ul asta, de altfel. In noptile de genul asta se desfasoara in general luptele mele cele mai acerbe cu nimicul. Lupte complet inutile. Pentru ca sfasii un nimic doar ca sa ma pomenesc in fata unuia mai mare. La fel ca Iona, care despica burta pestelui doar pentru a constata ca se afla intr-un peste mult mai mare.
In astfel de nopti ma simt supusa unei tensiuni nervoase de nesuportat. Ma disec non-stop doar pentru a descoperi ceva veridic, adevarat, ceva incontestabil, independent de suceala mea continua si uneori ma pomenesc jucand teatru, alunecand pe panta primejdioasa a jocului de sah orb cu sine, ca in ‘Viata pe un peron’. Disec fapte, oameni, idei si nu sunt in stare sa duc firul pana la capat. Ma simt ca primii oameni, care incercau zadarnic sa aprinda focul frecand un bat pe o vreme umeda, ploioasa. Ah, da…ar fi cazul pentru un anunt : ‘Angajez Prometeu. Salariu negociabil.’
