Totul despre nimic (Anatomia nimicului)

Cu ultimul post se pare ca am ajuns la un soi de punct terminus. Pentru ca mi-am dat seama ca eu nu o sa inteleg niciodata ce sunt din tot ce scriu, ci numai ce am fost (’ah, draga mea, nu te credeam capabila de atata profunzime!’ …asa grait-a Malitiosul) . Si ii voi pacali si pe altii, care vor crede ca eu am fost si sunt ce scriu pe-aici. Eroare, dragilor! Nu mi-e sila de voi si nu va dispretuiesc asa cum scriam mai demult, zau! De ce mi-ar fi? Jucam impreuna, nu-i asa? Eu intotdeauna am fost pentru colegialitate. Suceala? Lipsa de incredere in mine insami? Ipohondria? Nu sunt ale mele! Poate sunt ale unora dintre voi, eu am stiut sa ma folosesc de foarfeca asa cum trebuie… 

Tot ce va cer e sa va prostiti si voi cu mine din cand in cand…Nu o sa va iau in serios pe voi si nici voi pe mine. Mastile sunt gata, sa inceapa balul!