Diagrame Euler, diagrame Venn, cercuri si cerculete, cutii si cutiute, sertare si sertarase. Aparent toata lumea e dornica sa-si ocupe locul undeva in interior. Intr-o diagrama. Intr-un cerculet. Intr-un sertaras. Oriunde. Numai sa nu ramana pe-afara, Doamne fereste! Sa nu cumva sa nu stie sa raspunda la intrebarea ‘Ce esti?’. ‘Cine esti?’ e secundar. Si de o importanta minimala. Conteaza in schimb sa stii in ce diagrame esti si in ce zone ale ei te plasezi. Nu se accepta ‘nu stiu’. Esti ceva. Trebuie sa fii macar intr-una din ele. Macar de ochii lumii. Daca nu esti intr-o diagrama n-ai personalitate. Pai cum sa definesti personalitatea unui om altfel decat prin cerculete? Stim de X ca e poet, liber-cugetator, betiv, nihilist si boem. Ecuatie rezolvata. Y e filantrop, politician, homosexual si geniu. Z e curva, drogata, rockerita, anarhista si nevrotica. Ii stim pe toti. X, Y si Z sunt elemente familiare. Sunt clasificati, ergo cunoscuti. Si odata clasificati, stim ca trebuie sa gandeasca si sa actioneze conform clasificarilor. In momentul in care apare un alt individ care nu prea are loc in nicio diagrama, ne speriem vag. E un intrus. Un strain. Trebuie facut ceva. Si atunci il introducem noi cu forta intr-o diagrama. Daca nu-i gasim loc in niciuna, ii facem o diagrama speciala : ‘Lipsit de personalitate’. Pentru ca strainii ne sperie.
Care sunt avantajele gandirii taxonomice? Ofera confortul caldut al pseudo-cunoasterii. Elimina necunoscutele. Reduce oamenii la cerculete. E linistitor. Pentru cineva care ii cunoaste limitele e chiar utila, pentru ca elimina o mare parte din oamenii seci si care oricum miros de la o posta a carne putrezita. Partea proasta e ca e mai greu sa scapi de rigorile ei care te impiedica sa-i cunosti pe ceilalti, cei mai putin suspecti . Pana ajungem sa stim un om il plimbam dintr-o diagrama intr-alta. Dar pe masura ce progresam, ne dam seama ca e cvasi-inutil. X nu e poet, liber-cugetator, betiv, nihilist si boem. A incetat sa fie clasificarea seaca si moarta. E altceva. E un om viu si ireductibil. Un om care abia acum a inceput sa traiasca pentru noi. O forma de viata care ne sperie si ne incanta. Problema e ca e greu sa mergi pana la capat si sa scapi de sub tirania clasificarilor. Mereu te sperie ceva pe parcurs. Si adevarul e ca nici nu ai rabdare. Asa ca nu ajungi sa cunosti prea multi oameni.
Cel mai rau e ca multi aplica taxonomia asupra lor. Se simt obligati sa se stie incadrati in anumite categorii. Se sinucid cu buna stiinta, pentru ca nu se cuvine sa fie altfel. In fond, viii sunt infinit mai inspaimantatori decat mortii.
