Advertising space vineri, Iul 10 2009 

Nu, nu ma frecventeaza muzele. Vreau cercei :D . Cercei shmekeri voinici de-ai lu` Nix. Si nu oricum, ci sans dinero. Iar cum don’soara Nix este posesoarea unui spirit comercial sanatos si bine inradacinat, Sinapsa s-a vazut nevoita sa scrie acest post, in care mai cu draga inima ar fi vorbit despre Tobica, o veche iubire platonica de-a ei.

Asadar, post speshal pentru don’soara Nix. Continutul? Sinapsa a avut o gama larga de idei in privinta lui, de la o poezea-slogan cu ritm si rima indoielnice pana la un dans tematic de sustinere. Din pacate, Sinapsa e o individa fara prea mari aptitudini in sfere inalte, asa ca o sa ma rezum la a explica de ce Nix este o persoana de interes pentru Sinapsa si de ce nu a tratat-o cu dispretul ce se cuvine in mod normal unei asemenea cereri odioase si pline de un mercantilism absolut repugnant. And a-one-two-three:

  • Nix e posesoarea lui Tobica
  • Si pe deasupra, furnizoarea de filme si muzica hackuite prin mijloace dubioase
  • Nix mai joaca ocazional rolul de suport tehnic pentru o Sinapsa complet atehnica
  • In calitatea la fel de ocazionala de Maica Tereza, Nix este persoana de legatura a Sinapsei cu calea cea dreapta, care o protejeaza atat de mana razbunatoare a Domnului, cat si de cea a organelor de politie sau a fiscului
  • Nix poseda si o rabdare suficient de mare incat sa asculte si aburelile Malitiosului, si tanguielile Melancolicului
  • Nix is a sugar-junkie!
  • And, last but not least, Nix imi va face cercei gratis :>

There you go! :D

Si ce-ai mai facut? joi, Iul 9 2009 

Multumesc de intrebare, acum am o justificare pentru risipa de cuvinte. Am fost ipohondra, fricoasa, vinovata si m-a izbit o pofta nebuna de alergat. Nu te impacienta, era o pofta mai degraba pitsi decat ‘profunda’. Si spre seara, dupa ce am citit din ”Muntele vrajit” vreo 40 de pagini,  l-am auzit pe Thomas Mann vorbindu-mi in cap si povestindu-mi gandurile si m-am simtit ca un personaj dintr-o nuvela pe care cu siguranta n-ar fi scris-o niciodata. Intai pentru ca nu sunt nici burgheza, nici artista . Si in al doilea rand…eh, in al doilea rand, nu prea am eu stofa de personaj. Si m-am mai gandit ca poate o sa-mi gasesc locul. Sau nu. Sau macar o sa supravietuiesc daca nu o fac. Mai tarziu cred ca m-am straduit sa ma preocupe mai mult o persoana cvasi-necunoscuta, doar ca sa scap de plictis, si am facut cateva presupuneri usor aberante, dar distractive, pana mi s-a facut somn.

Si nu mai stiu…

Ah ba da, si in momentul ala, Thomas Mann a inceput sa-mi repete de vreo cateva zeci de ori, ca un pick-up stricat, ca timpul e o “sora muta”. Si cand stii asta, ce rost mai are sa te uiti la ceas inainte sa adormi?