Arhiva categoriei
Mai jos aveţi lista tuturor intrărilor din Crampeie din cotidian categorie.
Alternativa
Dupa ce a ratat voluntar ceea ce don’soara June a prezentat sugestiv in al ei Say hey there, Sinapsa prezinta varianta proprie a unui debut de an scolar ce se anunta tumultuos (?). Asadar, un 14 septembrie 2009 de nimic :
In virtutea anumitor dereglari de ordin chimic (?!) din organismul Sinapsei pe care nici ea nu le intelege, Sinapsa are dimineti in care se mai trezeste pe la 5-6, nu poate sa adoarma la loc, mediteaza la o problema existentiala mai mult sau mai putin complicata, iar in vreo ora adoarme si viseaza chestii demne de un tablou de Bosch pan` la vreo 11-12. Dar asta-i alta poveste.
Ideea ca dimineata asta a fost una din ele, iar problema existentiala complexa abordata astazi a fost :drums: Dumnezeu (!). Un domn altminteri respectabil, dar mult prea inconsecvent ca sa o convinga pe Sinapsa. Sau pe altii. In vremurile bune, era mai autoritar, avea delegati fiorosi prin care se impunea si avea un succes destul de mare gratie anumitor tehnici persuasive brutale si a gradului redus de alfabetizare. Dar, ce sa-i faci, vremurile se schimba, si domnul nostru a trebuit sa se conformeze. Vorba ceea, secolul vitezei, free world si alte bazaconii. Si a devenit mai flexibil. Si-a angajat niste piaristi buni de condei si specializati in tehnici de marketing si din batranul incruntat si anacronic care tuna si fulgera, actionand dupa o logica obscura inchisa intre peretii vreunei abatii medievale, a devenit brusc un personaj binevoitor, detinator de diploma in psihologie, cu o aura de autor de carti de self-help. Si, constient de faptul ca omul modern nu mai are nevoie de inca o povara, a gasit de cuviinta sa-l elibereze de povara responsabilitatii, treaca de la El. Pentru ca, nu-i asa, daca stii sa-L recunosti intr-o punga dusa de vant si sa vorbesti cu El, esti salvat. Daca Il vezi in vreo coincidenta idioata care te scapa dintr-un rahat, esti mantuit. Nu conteaza ca ai ramas acelasi camatar jegos si meschin si ca te vinzi non-stop pe toate planurile pe niste dobanzi infernale. Sau ca ai albit nu stiu cate funduri de la atata pupincureala si sa scapi de ratele de la banca si sa faci bani e tinta ta suprema. El stie sa ierte, ca, deh, e economie de piata si altfel ii pica businessu`… Si…
Eh, dupa acel ’si’ n-a urmat mare lucru, in afara de ganduri si mai dezlanate decat alea despre Dumnezeu, a caror sinteza mai coerenta am facut-o mai sus. Dupa care au urmat visele boschiene. Trezirea, ciocolata calda, uitatul pe pereti si mai pe seara iesirea intr-un Patrick’s pustiu. Si acum clampaneala asta cvasi-inutila.
Asta e alternativa de nimic a Sinapsei.
Average isn’t what it used to be
Cine spune asta? Sinapsa, o individa care in prezent se apropie cu pasi repezi de varsta raspunderii penale. Tipa altminteri mediocra. Sterila intelectual, cu o bruma de cultura acumulata in timpul verilor lenese sau ale iernilor de plapuma. Care e doar ceva mai lucida decat media. Crede ea. Si care conform unor standarde de bun simt ar trebui sa ingroase randurile unei banalitati caldute. De ce n-o face? Pai pentru ca traim in le meilleur des mondes possibles . Eh, dragilor, si aceasta le meilleur des mondes e plina de diverse personaje care mai de care mai interesante. Nu o sa ma ating de tinte usoare precum personajele mult-promovatului atlas de mitocanie urbana. Pe langa faptul ca-mi suna a cliseu, e neinteresant si plictisitor. Si drept sa spun, specimenele astea au mai mult haz decat alti indivizi ce populeaza minunatele noastre plaiuri mioritice. Indivizi precum `telectualii blogati. Sau `telectualii mai timizi, de jurnal. Sau `telectualii de hi5. `telectualii in general.
Ii stiti. Adeptii orgiilor neologice. Oamenii care cred ca trebuie neaparat sa adopte un ton serios si un aer constipat competent cand vorbesc de lucruri serioase. Oamenii care se simt obligati sa aiba tristeti nedefinite si stari meditative sictirite legate de lumea mizera si decadenta. Oamenii care pozeaza in soricei bombastici de biblioteca. Oamenii care scriu platitudini gandindu-se ca sunt originali si ca ele fac parte din intrinsecul lor intortocheat. Oamenii care au pretentia ca sunt in stare sa analizeze si sa redea stari si sentimente, fara sa aiba habar ca multe din ele sunt ireductibile si insolubile. Si niciodata pure. Oamenii care vor sa evadeze din banalitate ca sa esueze si mai penibil in ea. Oamenii care nu sunt cinstiti cu ei insisi. Oamenii pe care Eliade i-a descris mai bine decat mine in 2 eseuri dintr-una din cele mai destepte carti ale lui. Oamenii care, conform acelorasi standarde de bun simt ar trebui sa fie undeva mai jos de mediocritatea calduta mai sus mentionata, pentru ca in eforturile lor disperate de a scapa de ea devin aproape vulgari. De ce nu sunt? Pentru ca in acceptiunea statistica a cuvantului, ei sunt cei mediocri. Ei bine, si iata cum Sinapsa, care conform unor standarde de bun simt e o mediocra, se trezeste in le meilleur des mondes possibles undeva deasupra prin comparatie.
Orwell spunea ca normalitatea nu e statistica. Aparent, nici mediocritatea.
Vecernia
Era duminica. Duminicile sunt mereu frumoase, nu-i asa? Si erau 3, da, 3…stateau, mancau seminte cu evlavie. 3 cuvioase subtirele, imbracate in camasi in carouri. Ascultau si ciocoteau. Impasibile, drepte si tacute.
Un batranel se invartea in cerc…pe jumatate teapan, cu o privire care parca ar fi fost vidata de orice fel de continut. Revenea periodic cu acelasi mers sacadat de jucarie stricata…
Numai cercurile noastre nu se vedeau prea bine, asa decolorate de soare cum erau. Stiai ca nu am mai vorbit de multe, multe duminici? Asa ca mai vorbeam acum din cand in cand. Despre vise, despre copilarie, despre carti, despre toate aiurelile posibile si imposibile. Vorbeam asa…lung si dezlanat, ca toata ziua aia de inceput de vara. Si ca de obicei, simteam o vaga parere de rau…bineinteles, habar n-am din ce motiv. Poate imi parea rau pentru ca nu eram eu ziua aia, ca nu participam nicicum la ea, ca vantul batea oricum si fara mine, ca ma traiau pe mine mereu aceleasi duminici caldute. Da, cred ca de-asta…Dar se dizolva repede in moleseala aia care-mi taragana cuvintele si le invalmasea. Cred ca eu vorbesc mereu despre aceleasi lucruri, nu-i asa? Nu-i asa ca in fiecare seara ma pomenesc in acelasi loc, spunand aceleasi lucruri cu aceleasi sunete lenese si boeme, ascultand aceeasi slujba? Nu-i asa ca… Ah, am uitat. Nu cred ca era ceva semnificativ, oricum…Niciodata nu spun lucruri semnificative…Sunt prea plictisita, prea obosita si mai ales prea indiferenta…
Dar nu-i asa ca si voua va plac duminicile?
Bufoniada
Hei, ce ploaie si ce vant! Si ce drumuri, si ce cruci! Bing bang! Eheeei…si ce animale moarte, ciudate ca niste marionete turtite, umede si rosiatice. Dar stai…incurc…asta…asta…se intampla intr-o zi cu soare. Animale moarte intr-o zi cu soare, pe langa indicatoare fosforescente.Viteza ucide. Cred ca si bietele creaturi ar rade isteric daca ar avea cum. Viata are prioritate. Evident, evident =))
Si cred ca in alta zi era si mirosul de monoxid de carbon si tactica pamantului parjolit si toti acesti piromani, romani pana in maduva oaselor.
Ei, si acum ploua…razant. Si stropii se apropie intr-un slow motion lasciv de parbriz. Si eu stau si ascult melodiile insipide de la radio. Si ma uit la picaturile nerusinate, care parca au devenit fosforescente. Si un flux fierbinte ma traverseaza cu o viteza inspaimantatoare. Ventriculul stang, atriul drept…ventriculul drept, atriul stang. Viteza ucide. Oare unde am mai auzit asta? Nts, n-am nimic. N-am nevoie de consolari si intrebari stupide. Chiar conteaza daca am depasit granita? Sigur, imi veti spune ca viata are prioritate, ca fluxul asta nu e bun de nimic, ca trebuie sa intretin conversatii insipide cu voi, sa rad si sa glumesc. Ei, o fac cam des! Acum ma obositi.
Vreau sa ma gandesc la cruci. ‘Ion Ionescu, nascut intr-o zi secetoasa in cuptor 1952. Zidar in Spania, posesor al cartii de identitate seria XX numarul 000 000, al unei neveste + 3 copii elemente anexe. Facut afis de o limuzina.’ Cam asta iti sugereaza crucile. O serie intreaga de Ioni. Triviale si ciudate, ca niste buruieni rasarite din pura intamplare pe marginea autostrazii si pe care cainii isi fac nevoile…Ti-e cam greu sa te gandesti la ceva mai mult de atat cand le vezi. Iti poti inchipui o serie intreaga de Ioni, variatiuni pe aceeasi tema ale aceluiasi Ion al secolului XXI.
Cred ca incep sa adorm…Si vad animale moarte, picaturi fosforescente, pamant parjolit, grimase plombate si…si…cru…cru…cruci! Asa, vezi ca stii? O sa ma trezesc in aceeasi Romanie pitoreasca, din cate se pare…
Viteza ucide, ce n-ai inteles?
Vine, vine priiiimavaraaaa
Da, stiu…e un alt entry de sezon 
) Vine, vine primavara 2008 [cred ca am mai scris despre primavara si in 2007]…si odata cu primavara revine si o oarecare logoree aberanta a Sinapsei. Malitiosul nu mai hiberneaza, Melancolicul se resemneaza si uite-asa Sinapsa nu se mai simte chiar atat de sufocata ca inainte si incepe un proces inversunat de contrazicere a tot ce a debitat pe perioada unei ierni luuuuuungi. Sau nu? Ei…Sinapsa se pricepe de minune sa penduleze intre doua extreme.
E o senzatie de libertate ciudata in toata lumina asta, e un hohot de ras sardonic care te face sa nu te gandesti la consecinte si sa-ti bati joc cu nerusinare de toti si de toate intr-un mod aparent copilaros. Ei, fluturasi, pregatiti-va sa nu mai aveti aripioare!
Mr Poster is back :))
Apropo de afise, anunt pentru locuitorii Craiovei. S-au intors afisele scrise cu marker negru pe foi de matematica. Mai tineti voi minte ‘Mi se incalca drepturile omului, cer asistenta juridica 072X XXX XXX’ ? Sau ‘Zidar, caut loc de munca’ ? Eh, omului nu i se mai incalca drepturile, nici zidar nu mai e. I-auziti ce spune in ultimul afis :
‘PERSECUTAT POLITIC. CAUT LOC DE MUNCA’ 
) 
Doaaaaamneeee miluieeeeesteeee
Scena la manastirea Lainici in parcare:
O bunaciune(100 kg, lant de aur 5-6 cm grosime la gat, proprietar Mercedes, stiti…genul de barbat ideal al oricarei femei) catre preot : ‘Parinte, sfinteste-mi si mie masina’
Se apuca preotul sa cante pe-acolo ce-o fi cantat, sa dea cu busuioc, tamaie, agheazma -ce o fi fost, ca eu sunt o biata mireana, nu ma pricep- (holy cocktail) pe masina de langa (un Audi pare-mi-se)
Bunaciunea : ‘Nu parinte, nu masina asta…da` lasa, nu conteaza, ca e tot a mea’
Inainte de a imprumuta carti de la biblioteca…
…intrebati toate cunostintele daca au cartea pe care o cautati, furati bani de la parinti/bunici/rude de gradul 6/etc. si cumparati cartea, cersiti bani ca sa o cumparati, dati o spargere la librarie sau intrebati chiar si trecatorii pe strada daca o au. Asta daca sunteti ca mine si nu suportati e-book-urile . Pentru ca in 90 % din cazuri veti gasi pagini lipsa. Mi s-a mai intamplat o chestie asemanatoare cand am citit ‘Doctor Faustus’ de Thomas Mann, dar atunci m-am dus si am schimbat cartea la biblioteca. Insa ‘Crima si pedeapsa’ era ultimul exemplar ramas neimprumutat. Ca sa nu mai vorbesc de remarcile cititorilor anteriori, reflectand o inteligenta debordanta.Iata doua exemple de comentarii care ar trebui adaugate in ‘Dictionarul de expresii, cuvinte si citate celebre’:
- ‘Daca simti intr-adevar ceea ce citesti, atunci merita sa citesti aceasta carte’ spune duduia Popa Stefania, care pe data de 22.12.1992 era in anul 2 la Facultatea de Litere sectia Engleza-Romana (evident, a avut prezenta de spirit necesara pentru a nu a lasa citatul cu autor anonim; si ca orice autor care se respecta, si-a exersat in prealabil litera ‘D’ mare si chiar cuvantul ‘Daca’ de vreo cateva ori)
- Domnul Andrei Marius a scris pe 23.01.1995 ceva si mai inteligent si anume : ‘Nimic nu este in inteles daca inainte nu a fost in simpt‘ timp de 9 ani am sfidat ortografia si am scris ’simt’ in loc de ’simpt’…I’m ashamed of myself…
In incheiere, Sinapsa adreseaza un cordial si plin de compasiune ‘Hai sictir!’ celor care au depasit cu mult varsta de 7 ani si nu stiu sa citeasca o carte (care nici macar nu e a lor).
